Cu acest text m-am intalnit saptamana trecuta, m-am tot gandit saptamana asta daca sa-l scriu sau nu, mai ales ca, de ceva vreme, observ, cititorii tarii Pandora sunt receptivi mai mult la textele bazate pe problemele cotidiene, sau pe tot felul de probleme-dileme care privesc direct viata de luni pana duminica.
Insa pana la urma, mi-am zis “de ce nu”, in fond e o situatie de viata, un caz care poate nu e izolat, desi mie asa mi-ar placea sa cred (in tembelismul meu) ca altcineva nu mai procedeaza in acest fel, “subsol-uman”.
Stiti cred, multe familii instarite din capitala si nu numai, au ajutoare la curatenie, in gospodarie. Unele au si bone, bucatarese, gradinari, soferi, etc.
Dar, “femeia la curatenie” e o varianta des intalnita, eu cel putin, am vazut-o si o tot vad des.
O buna “femeie la curatenie” este si mai buna (mai ales cand casa e mare si exista multe camere, sau exista o cladire separata langa constructia principala) cand e “interna”, adica de luni pana vineri (sau pana duminica uneori) poate fi gasita la orice ora din zi sau noapte, daca exista vreo urgenta.
Cum va spuneam, saptamana trecuta am petrecut putin timp in afara capitalei, iar la un moment dat, s-a pus problema sa vedem niste cai. Asa am ajuns in casa celor despre care scriu acum si asa am vazut si un mod de viata care, pe mine una, zau daca nu m-a pus pe ganduri.
Domnul despre care vorbesc in acest text sau daca vreti vomit in acest text, locuieste in afara capitalei, si se ocupa “de cai”. A avut mereu ”o femeie in casa”. Doamna (sotia), o femeie absolut normala, in varsta de 53 de ani (am cunoscut-o) parca nici nu exista. Nici nu stiu care e rolul ei in viata familiei, pentru ca mi s-a parut ca nu are nici o parere despre nimic, mi s-a parut genul acela de femeie sub papucul barbatului, un fel de papusa setata pe “da barbate, cum zici tu (??)”.
Ne-am
