Campioană în România, Italia, Brazilia şi Franţa, voleibalista Cristina Pîrv (38 de ani) are o carte de vizită impresionantă. Cu naţionala a câştigat medalia de aur universitară în 1993, cea de bronz la Campionatul European, în 1988, fiind declarată cea mai bună jucătoare din Europa în 1990. Stabilită la Curitiba, în Brazilia, frumoasa sportivă se ocupă de imaginea soţului ei, celebrul Giba, de cei doi copii, dar se implică şi în acţiuni caritabile.

Cristina Pîrv face parte din galeria sportivilor români care, după ce s-au afirmat în ţară, au reuşit să-şi facă o frumoasă carte de vizită în străinătate. Stabilită în Brazilia, alături de soţul ei, campionul olimpic şi mondial Giba, şi de cei doi copii ai ei, Patrick şi Nicoll, frumoasa voleibalistă originară din Turda a rememorat pentru „Adevărul Sporturi" principalele momente ale carierei sale.

Ca orice copil iubitor de mişcare, dar şi impulsionată de fratele ei, Cristina a făcut mai multe sporturi înainte de a se consacra lângă fileul înalt. „Când aveam doisprezece ani am decis să renunţ la atletism şi să fac volei. Nu am ales pentru că era un sport de echipă. Pur şi simplu m-a atras mai mult. Antrenorul meu din acel moment, Alexandru Lazăr, îmi spunea mereu că un jucător de volei trebuie să fie un bun atlet. Când am ajuns la Dinamo, la 14 ani, am avut posibilitatea să trec la tenis. Nu am făcut-o. Eram deja la naţională", îşi aminteşte jucătoarea.

Decizia de a veni în Bucureşti, la o vârstă la care nu avea încă nici buletin de identitate, a fost primită diferit de părinţii ei. „Dinamo era echipa la care doream să joc. Poate părea ciudat, însă ştiam ce vroiam. Când a aflat, mama m-a întrebat dacă sunt sigură ce doresc, iar apoi, cu lacrimi în ochi, mi-a spus că nu vrea să-mi strice viitorul. Tata, în schimb, nu prea era de acord cu plecarea mea, iar antrenorul Lazăr, de supărare, n-a vorbit cu mine d