”Dacă moneda euro eşuează, atunci şi Europa va eşua”, este declarația Angelei Merkel, de la care pornesc analizele jurnaliștilor de la ”The Guardian” și ”The Economist”, pe baza căreria ajung la o concluzie sumbră: viitorul proiectului european.

Soluția pentru a evita prăbușirea monedei unice și, implicit, a Uniunii Europene, este oferită de laureatul Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz. “Ştim, după Marea Depresiune din anii ‘30, că aşa ceva nu trebuie făcut. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, şi nu de austeritate, care duce la creşterea şomajului şi la accentuarea depresiunii. În SUA, când unul dintre state este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă. Viabilitatea proiectului european este ameninţat, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate”, a tras Stiglitz un semnal de alarmă. (o analiză mai amplă pe această temă, puteți citi pe Realitatea.net).

Cum ar veni, sarcina de a menține UE în viață revine tot celor care au respectat regulile jocului până acum, în special nemților. Sau cum ar spune românii: ”de dat, dai tot în calul care trage”. E drept, în prima linie a cheltuitorilor nu se află România, ci Grecia. Dar asta nu ne încălzește prea mult în cazul prăbușirii UE. Las pe seama specialiștilor să analizeze cât sunt de reale temerile exprimate de jurnaliștii britanici.

Mă întreb însă, în versiunea cea mai proastă – cea a dezmembrării UE sau a golirii de conținut a proiectului – care va fi reacția românilor? Vom fi sau nu în stare să mergem pe propriile picioare? Iar răspunsul e evident, negativ. Atâta timp cât nimeni nu ne-a învățat acest lucru, nici nu am avea cum. Iar cei care s-au obosit să o facă nu li s-a dat ascultare. În primul rând, mentalitatea autohtonă este una handicapată. Și cu foarte puțin schimbată față de acum două decenii. O mentalitate conform căreia suntem obișnui