Abia dacă a apărut în pozele de grup de la final, cu cel mai râvnit trofeu al fotbalului european, dar a fost în prim planul camerelor de luat vederi atât timp cât a fost umbra olandezului Robben în finala Champions League de la Madrid.
Un singur episod a atras atenţia fotografilor, momentul în care Cristi Chivu şi-a scos masca de pe cicatricea care-i ornează jumătate de cap şi a aruncat-o apăsat în cupă. “Când m-am operat la cap nu ştiam nici măcar dacă voi mai juca fotbal, de aceea este o bucurie fantastică”, a explicat apoi singurul român care a reuşit să câştige Liga Campionilor în actuala formulă. A fost momentul său de descărcare nervoasă, după un an plin de succese (pe lângă Liga Campionilor, a câştigat cu Inter campionatul şi Cupa Italiei) şi de ghinioane în acelaşi timp.
Mircea Sandu spunea că nu meritam să mergem la Mondialele din Africa de Sud şi, dacă ne uităm că Argentina şi-a permis să lase afară din lot doi jucători care au câştigat Chamions Legue, Cambiasso şi Zanetti, trecând peste faptul că Maradona e selecţioner, nu avem cum să nu-i dăm, măcar de această dată, dreptate preşedintelui FRF. Noi nu-l avem decât pe Chivu, trebuie să aşteptăm legalizarea clonării pentru a mai juca la un Mondial.
Diego Milito, autorul celor două goluri din finală, a fost decretat eroul serii de la Madrid, dar Jose Mourinho a fost adevăratul star. Cu un fotbal parcă inspirat din criza economică (Bayern a avut 66% posesie în finală), în care golgheterul Eto’o a jucat excelent rolul de fundaş, portughezul şi-a învins profesorul, pe Luis Van Gaal, iar în final, după ce şi-a şters lacrimile, nu s-a abţinut de la o nouă aroganţă: “Vreau să fiu singurul antrenor care câştigă Liga Campionilor cu trei echipe diferite. Sunt mai multe şanse să plec decât să rămân la Inter”.
Nebunie în Italia
Abia dacă a apărut în pozele de grup de la f
