Proiectul liberal viza nu numai rezolvarea crizei, dar şi un mod de administrare a ţării.
Anterior, în şedinţa din 26 martie 1901, tot în numele guvernului liberal, D. A. Sturdza se prezintă în Camera Deputaţilor şi se votează un proiect de lege asupra măsurilor reclamate de echilibrarea bugetului statului.
Măsurile de austeritate sau, cum spune guvernul - de economii - sunt înfricoşătoare: reduceri masive de funcţionari; reducerea salariilor bugetarilor pe o scară progresivă începând cu 2% şi terminând cu 20% (toate lefurile de peste 800 de lei sunt micşorate cu 20%); reducerea (tot progresivă) a pensiilor; diminuarea indemnizaţiei zilnice a parlamentarilor de la 25 la 20 de lei (parlamentarii Opoziţiei au propus reducerea până la 15 lei). Cea mai spectaculoasă măsură a fost, neîndoielnic, reducerea masivă de funcţionari.
Emil Costinescu o înfăţişa astfel: „Intrând în dedalul de funcţiuni de tot felul, create în fiecare an, de mai multe ori în vederea persoanelor decât a unor trebuinţe reale, guvernul a suprimat un mare număr de sinecure şi de posturi". Despre funcţionarii care crescuseră de la un an la altul, după regulile clientelismului politic, Emil Costinescu declară: „În ce priveşte numărul funcţiunilor, deosebit de convingerea ce o are ţara întreagă în această privire, voi cita un fapt: de câţiva ani, în timpul verii, lucrarea în cancelarii începe pe la opt ore dimineaţa, şi la 12 ore tot lucrul e terminat şi cancelariile sînt închise".
Despre numărul mare de funcţionari, trăind pe spatele statului, fără să facă mare lucru, ne mărturiseşte chiar opera lui Caragiale. Schiţele marelui satiric plesnesc de bugetari care stau până dimineaţa prin berării, flecărind. Interesant rămâne un lucru puţin observat până acum: printre clienţii berăriilor din Caragiale, nu întâlneşti picior de salariat la privat. Toţi cei care pierd timpul prin berării