Arborele îi atrage ca un magnet pe cei care îşi doresc un colţ de linişte deplină. Oamenii cred că le merge mai bine dacă, după slujba bisericească ţinută de Rusalii, prăznuiesc la umbra falnicului copac.

Ca să ajungi la stejar, porneşti din şoseaua naţională Târgovişte-Câmpulung, din zona satului Ungureni, cale de trei kilometri pe un drum forestier. Peisajul este sublim. Pădure deasă de foioase şi o linişte atotstăpânitoare. Locul unde se găseşte arborele de 500 de ani este căutat de iubitorii de natură, de cei dornici de meditaţie. De obicei, trag aici orăşenii, cei care vor să fugă de tumultumul civilizaţiei, dar, în zilele de sărbătoare, vin şi oamenii din comunele din jur. Cred ei că le merge mai bine dacă, după slujba bisericească ţinută de Paşte, de Înălţare sau de Rusalii, prăznuiesc la umbra falnicului arbore de pe Valea Tisei. Sunt destui cei care spun că se simt bine în preajma stejarului de 500 de ani. Le crează o stare de echilibru, de linişte sufletească. “Unii oameni stau minute în şir lipiţi de scoarţa stejarului. Zic ei că se încarcă de energie. Stejarul îşi are rădăcinile adânc înfipte în măruntaiele pământului. De acolo îşi trage seva vieţii”, ne-a spus un localnic.

Domnitorul Neagoe Basarab s-ar fi odihnit la umbra stejarului de la Gheboieni

Bătrânii povestesc că stejarul are mai mult de 500 de ani. Pe lângă falnicul arbore ar fi trecut în plimbările sale prin mijlocul naturii pe care o iubea nespus de mult domnitorul cărturar Neagoe Basarab. Pe Tisa, ar fi poposit şi Mihai Viteazul, în trecerea sa pe Valea Dâmboviţei. După 1900, zona a intrat într-un circuit turistic popular. “Ne simţim bine aici. Nu ştim de ce, dar parcă o forţă divină veghează asupra locului. Când plecăm de lângă stejar, avem bateriile încărcate. Dorinţa de a te întoarce este uneori mistuitoare”, spune Cristina Anamaria, o adolescentă care vine frecvent