Cu doar două zile până la deschiderea, la Oslo, a ediţiei de anul acesta a concursului cântecului european Eurovision, BBC a realizat un material documentar de la A la Z al acestei competiţii. Prima ediţie a concursului s-a desfăşurat în 1956, eveniment modest la care au participat doar şapte ţări. Iubit şi luat în deriziune în egală măsură, Eurovision a ajuns, după mai bine de 50 de ani, la 43 de ţări participante.

A DE LA ARABĂ

Această limbă s-a făcut auzită la Eurovision prima dată prin participarea unică a statului african Maroc în 1980, apoi în 2009 prin două voci din Israel, Noa şi Mira care au cântat, de asemenea, în ebraică şi engleză. Limba a fost întotdeauna o mare problemă, dar Belgia a reuşit două victorii în 2003 şi 2008 prin cântece ale căror versuri erau în "limbi inventate".

B DE LA BOICOT

În 1969, Marea Britanie, Franţa, Olanda şi Spania au fost la egalitate de puncte, creând confuzie printre organizatori, care nu au ştiut cum să rezolve problema. Situaţia a determinat cinci ţări să boicoteze ediţia din 1970. Dar, în 1991, când Suedia şi Franţa s-au clasat în frunte, un sistem dublu de numărare a făcut ca Suedia să fie câştigătoare.

C DE LA CHILOŢI

Ketie Boyle, "regina prezentatoarelor de la Eurovision", a rămas în istoria concursului, fiind gazda, stilată şi bună cunoscătoare de limbi străine, a patru ediţii în perioada cuprinsă între anii '60 şi 1974, când trupa suedeză Abba şi-a cucerit celebritatea la Brighton. Katie, acum în vârstă de 82 de ani, a fost nevoită să prezinte spectacolul fără a avea chiloţi pe sub rochie, după cum s-a putut vedea în lumina reflectoarelor.

D DE LA DIASPORA

Schimbări interesante au adus televotingul şi libera circulaţie în Europa, voturile migranţilor venind în sprijinul ţării mamă. "Puternicul contingent românesc din Spania a făcut ca aceasta să acord