Traficul de persoane este un fenomen care, in timp, a capatat o dimensiune din ce in ce mai mare, atat prin aria de cuprindere, cat si prin intensitatea activitatii, spune comisarul Romulus Nicolae Ungureanu, seful Agentiei Nationale impotriva Traficului de Persoane.
Daca ne raportam la anii '90, cand a aparut acest fenomen la noi, dar si in sud-estul Europei, observam ca s-a dezvoltat rapid si puternic. Ceea ce a facut acest fenomen este ca a imbogatit anumiti oameni, dandu-le posibilitatea sa-si creeze anumite retele.
O singura persoana poate fi vanduta de 2-3 sau chiar 4 ori. De aceea au nevoie traficantii de a crea retele, atat nationale, cat si internationale. Noi suntem atat o tara "de origine", cat si "de tranzit". Asta desi in acest moment, Romania are una dintre cele mai bune legislatii pe tema traficului de persoane, una completa si foarte concreta.
Victimele care tranziteaza Romania, evident, au alte tari de origine, mai ales tarile care nu fac parte din Uniunea Europeana, de exemplu Ucraina, Rusia, fostele republici sovietice, in general.
Cum sunt alese victimele?
In anul 2000, Organizatia Natiunilor Unite a facut primul pas de introducere a unei legislatii privind traficul de persoane.
In Romania avem toate tipurile de manifestari ale fenomenului. Cel mai vizibil si cunoscut este explotarea sexuala, dar putem vorbi si de explotarea prin munca, explotarea minorilor, traficul de minori, traficul de organe. Recrutorul poate sa fie, in aparenta, un om obisnuit, care poate spune, uite, eu am facut bani, pot sa te ajut si pe tine. Daca vorbim de explotarea sexuala, recrutorul castiga increderea prin metoda indragostitului.
Victimele sunt alese mai ales din mediul rural. Recrutorul le promite fetelor marea cu sarea, le duce cu dubita intr-o localitate anume, isi primeste banii pe
