Să lăsăm cifrele să vorbească, mai întâi. Banca Mondială alcătuieşte, anual, un clasament al statelor în funcţie de cât de prietenoase sunt acestea pentru mediul de afaceri. Sunt surprins că acest clasament nu e deloc invocat la noi. Simpla sa lectură e ca un duş rece. Ri-sipeşte orice iluzie.
Pe scurt, România este pe locul 55 din 183 de state menţionate. Poziţia României s-a degradat din 2009, când era pe locul 45.
Să punem în context acest loc 55. Un loc mai slab decât Fiji (54), o ţară marcată de violenţe şi de tensiuni rasiale. Sub Mexic (51), unde se desfăşoară un război între cartelurile drogurilor, cu mii de victime şi cu decapitări în serie. Sub Kirghizia (41) sau Columbia (37). Doriţi doar repere europene? Iată: pe primul loc este Marea Britanie (5). Locuri onorabile au Lituania (26) sau Macedonia (32). Mai prost ca noi stau Spania (62), Polonia (72) sau Italia (78).
Este important să nu citim acest clasament ca fiind în directă legătură cu performanţa economică "la zi". Şi, cu atât mai puţin, cu nivelul de trai sau puterea reală de cumpărare. Este un clasament în care Luxemburg este pe locul 64, cu mult în urma Armeniei (43).
Acest clasament descrie doar barierele pe care le are de trecut mediul de afaceri pentru a opera o afacere legitimă. Iată de ce este, totuşi, foarte important.
Am avut, de la începutul anilor "90, tot felul de guvernări care ne-au promis că România va fi o destinaţie atractivă pentru investitori. Că investiţiile străine sunt importante. Că investiţiile cetăţenilor români sunt şi mai importante.
Să verificăm acum ce spun experţii Băncii Mondiale. Previzibil, cel mai rău stăm la capitolul "Plata taxelor". Pe un abisal loc 149. În staţionare faţă de anul trecut (148). Tot mizerabil stăm în ce priveşte condiţiile de angajare a muncitorilor (113). Birocraţia legată de proprietate ne trage mult jos (92),
