Rîndul 18 al peluzei de pe "Bernabeu", sectorul 109. Mai puţin de o oră pînă la marea finală. O doamnă brunetă aplaudă în picioare. Poartă un tricou "nerazzuro" cu numărul 26. E Mariana Chivu, mama lui Cristi. "11"-le Interului a ieşit pe gazon.
Minutul 30, femeia brunetă tresare. Cristi primise cartonaş galben. "Şi mai e atît de jucat"... În stînga ei stă Diana, sora lui Cristi. Cele două îşi strîng mîinile... Repriza secundă. Românul lui Inter greşeşte o preluare. Două locuri de pe rîndul 18, sectorul 109, oftează... Minutul 67, Chivu şi Zanetti fac schimb de locuri. Un minut mai tîrziu, Cristi îi lasă locul lui Stankovici. Silueta din tribună care poartă tricoul cu numărul 26 aplaudă.
S-a terminat! Englezul Webb a fluierat pentru ultima dată... Diana şi Mariana Chivu se îmbrăţişează. "Băiatul lor" e campionul Europei!
- Ce simţiţi?
- Ei, de interviuri ne arde acum?... O bucurie extraordinară, ce poate să simtă o mamă care îşi vede fiul atît de fericit?
- Cînd aţi vorbit ultima dată cu Cristi?
- Înainte de meci, normal. Îşi dorea enorm să joace, dar şi mai mult îşi dorea să cîştige finala.
- Cînd a început fotbalul v-aţi imaginat o asemenea seară?
- Doamne, cum ne-am fi putut imagina? Poate doar atunci cînd a plecat la Ajax am început să visăm că va veni un astfel de moment... Sau cine ştie dacă şi atunci... A fost încă de mic un copil serios, merită că a ajuns unde a ajuns... Tatăl său mereu îi spunea asta!
- Ce îi spunea?
- Mircea, şi de acolo, de Sus, sper că îl vede, îi zicea: "Cristi, jucători de fotbal sînt mulţi pe lumea asta. Dar sus, în vîrf, ajung foarte puţini. De fapt, ajung doar cei care sînt serioşi şi înţeleg să muncească". Mircea şi-a dorit enorm ca băiatul nostru să reuşească. Cristi pleca la antrenament cu două sandwich-uri în geantă, dar ar fi plec
