Într-un amplu interviu acordat imediat după finala de sîmbătă colegului Andrei Niculescu, căpitanul naţionalei povesteşte toate trăirile dinaintea jocului cu Inter, spune că e mîndru că pe trofeul pe care l-a ridicat apare numele "Steaua Bucureşti" şi anunţă că singurul obiectiv neatins încă e participarea la un Campionat Mondial cu "tricolorii".

Cristi a dăruit familiei şi apropiaţilor zeci de bilete la finală, dar le-a cerut un singur lucru: să vină fiecare la meci cu steagul României.

La nici două ore după ce a devenit campion european, Cristi Chivu a vorbit despre sentimentele de dinainte, din timpul şi de după un astfel de meci.

Cînd stai faţă-n faţă cu Cristi Chivu, ai nevoie de o mare doză de concentrare pentru a nu-ţi muta privirea spre cicatricea care-i brăzdează capul, ca o linie a vieţii mutată aici, ca o graniţă mai mult decît vizibilă între viaţă şi moarte, ca o dovadă de neşters că atunci cînd iubeşti ceea ce faci, răsplata vine în mod sigur, ca un decont al zilelor şi nopţilor de suferinţă, de incertitudine, înlocuite acum de cea mai mare bucurie pe care o poate trăi un fotbalist: cîştigarea Ligii Campionilor.

- Cristi, e cea mai mare bucurie pe care o poate trăi un fotbalist?

- E un sentiment fantastic. Nu ştiu dacă e cea mai mare bucurie, nu ştiu cum e, de exemplu, să cîştigi un titlu mondial cu echipa naţională sau unul european. Dar, din punctul meu de vedere, e momentul maxim al carierei.

- Ai visat la un moment ca ăsta atunci cînd ţi-a fost greu?

- Atunci, n-am îndrăznit să visez. Tot ce-mi doream era să mă fac bine, să revin lîngă ai mei şi apoi să pot juca din nou fotbal.

- Dar ce e deosebit la o finală de Ligă? Pînă la urmă, nu-i tot un meci de fotbal?

- E greu să descrii în cuvinte ceea ce simţi în săptămîna premergătoare unei finale, în minutel