Bătrânelul şi-a petrecut aproape toată viaţa ca grădinar la Cimitirul Bellu Catolic şi spune că dacă ar fi să o ia de la capăt ar face acelaşi lucru.

Mai citiţi şi:

Carmen Bădilă alină inimi rănite cu esenţe florale

Trăgându-se dintr-o familie săracă, cu şase copii, nea Marinică a fost nevoit încă din adolescenţă să-şi câştige existenţa, lucrând la o brutărie, în Bucureşti. Pentru că îi era foarte dor de satul natal din judeţul Argeş, Marinică obişnuia să se refugieze la Cimitirul Bellu Catolic, aflat în apropierea brutăriei, unde lucrau foarte multe persoane de la el din sat.

Treptat a prins drag de cimitir şi s-a decis să facă o carieră din asta. Aşa şi-a cunoscut soţii, angajaţi ai cimitirului, şi soţia. De-a lungul zecilor de ani, lui nea Marinică i s-au propus mai multe locuri de muncă, însă toate au pălit în faţa celei de grădinar la cel mai important cimitir catolic din ţară. Grădinarul a avut foarte multe propuneri de reorientare profesională, ca cea de şofer, mecanic, brutar. „Mie mi-a plăcut liniştea. În cimitir simt că mă regăsec. Este de fapt o apropiere de spiritulitate. Nu pot sta o zi departe de cimitir“, a mai spus nea Marinică, emoţionat.

Vizita Papei, cea mai dragă amintire

O zi obişnuită din viaţa grădinarului începe în jurul orei 7.30. curăţenia aleilor, curăţarea mormintelor, udatul planetelor, curăţirea şi tăierea gardului viu fac parte din sarcinile zilnice ale lui. Aşa se face că Cimitirul Bellu Catolic este foarte îngrijit.

Cea mai emoţionantă amintire despre cimitir este legată de venirea Papei Ioan Paul al II-lea, în 1999. „Am simţit o mare bucurie, o emoţie intensă că a venit să ne viziteze un sfânt“, a explicat el. Şi acum, cea mai mare plăcere a bătrânelului este să îngrijească mormiontele celor care o dată i-au fost superiori. Este vorba despre mormintele înaltelor feţe bisericeşti, pr