Școlile de vară sunt foarte bune din toate punctele de vedere.
Şi pentru şcoală, pentru că îşi poate rotunji veniturile, şi pentru părinţi, pentru că îşi ştiu copiii în siguranţă, dar mai ales pentru copii. Pe lângă faptul că ei pot învăţa foarte multe lucruri aici, este încurajată autonomia lor. Dacă un copil petrece prea mult timp în familie un copil riscă să fie prea ataşat de părinţi, de casă. Ori aceste şcoli de vară îi ajută să nu piardă legătura cu ceilalţi copii de vârsta lor. Îi învaţă să relaţioneze în societate, le dezvoltă calităţile de comunicare şi creativitatea.
Şcolile de vară au apărut la noi în urmă cu câţi ani şi s-au bucurat de un mare succes încă de la început. Iniţial au fost organizate de grădiniţe private care primeau aici copiii care se pregăteau să intre la şcoală. Acum, totul s-a diversificat, există şcoli de vară şi pentru clase primare, şi pentru gimnaziu.
Ce mă deranjează este că părinţii sunt de cele mai multe ori obligaţi să plătească pentru aceste programe. În mod normal, dacă statul şi-ar respecta datoria faţă de copii ar trebui să se ocupe ca şi timpul liber al copiilor să fie organizat astfel încât educaţia celor mici să continue în mod plăcut, prin joc.
La noi, totul este o afacere. Şi în alte state membre ale Uniunii Europene părinţii plătesc o cotă parte din costul acestor şcoli de vară. Din păcate, la noi alternativele sunt: şcoala de vară pe banii părinţilor sau deloc.
