“Avea dreptate domnul Dominic să vedem ce vile au pe la Snagov actualii guvernanţi” a spus, azi, la o televiziune, un politician de stînga care are trecute la declaraţia de avere cîteva zeci de locuinţe. Desigur, locuinţe care urmează a fi vîndute. Dar nu despre acest mărunt politician foarte bogat de stînga vreau să vorbesc, nici despre faza cu “domnul Dominic”, deşi mi se pare amuzantă. De altfel, acest domn a fost destul de tare criticat în Franţa (Le Figaro) pentru declaraţiile pur electoralke pe care le face folosindu-se de poziţia de la FMI. Asta pentru că “domnul Dominic” va candida la preşedenţia Franţei, dacă o va învinge, în partidul Socialist, pe Martine Aubry. Aşadar, declaraţiile cu pricina despre negocierile şi soluţiile pentru România au fost făcute mai mult ca socialist decît ca economist. Trec peste asta. Vreau să mă refer la o replică fondatoare a lui Ion Iliescu pentru stînga post-90. “Noi vrem să construim o ţară fără bogaţi” a spus “domnul Ion” prin ianuarie 90. O abordare greşită chiar pentru un om de stînga. Care ar trebui să viseze o ţară fără săraci. Iar în jurul săracului Iliescu, numai săraci nu au fost, toţi s-au căpătuit. Da, ideea belirii bogaţilor e spectaculoasă, acum, dacă o rosteşti în faţa unora cu foamea-n gît. S-a folosit şi-n 1907, să nu uităm. Problema este eradicarea sărăciei, nu căsăpirea celor bogaţi. Desigur, ei ar trebui să plătească impozite ceva mai substanţiale, măcar în perioadele dificile. Dar creşterea impozitelor va duce, s-a spus, la creşterea evaziunii, iar asta o va suporta mai mult săracul decît bogatul.
“Domnul Dominic” a văzut un slab care trebuie să fie şi mai slab ca să-l ducă în spate pe cel (şi mai) gras. Că aşa-i socialismul.
Cît despre nazismul parabolei cu grasul şi cu slabul, citiţi o lămurire aici
“Avea dreptate domnul Dominic să vedem ce vile au pe la Snagov actualii guvernanţ