Unul dintre colaboratorii cei mai cititi si respectati ai rubricii de opinii din Romania Libera, Alina Mungiu Pipidi, lansa in articolul de saptamana trecuta idea recurgerii la devalorizare ca posibila solutie pentru iesirea din criza a economiei noastre. De ce sa ii protejam cu orice pret, se intreba autoarea, pe cei putini care au luat credite in valuta si sa ii sacrificam pe profesori si pensionari, carora guvernul intentioneaza sa le reduca salariile si pensiile?

Ideea chiar merita a fi dezbatuta, pentru ca asa prezentata alternativa devalorizarii pare intr-adevar tentanta si exista destui economisti care sunt favorabili unei asemenea solutii. Se spune adesea ca toate problemele cu care se confrunta Grecia decurg din faptul ca nu poate recurge la devalorizare intrucat este membra a uniunii monetare europene.

O sa pornesc de la observatia ca regimul valutar in Romania in momentul de fata este cel de „flotare controlata", ceea ce inseamna ca valoarea leului in raport cu alte valute este stabilita pe pietele financiare, nu de catre autoritatile romane. Desi Banca Nationala poate sa intervina si chiar intervine in anumite momente pentru a influenta evolutia cursului de schimb, in acest regim valutar BNR nu poate sa decida propriu zis o devalorizare. Dar sa presupunem ca regimul valutar este schimbat si Banca Nationala adopta un curs de schimb fix al leului sensibil depreciat fata de nivelul actual - sa spunem in jurul valorii de 5 lei la un euro, sau o devalorizare cu 25% fata de 4 lei. Consecinta directa, pozitiva si imediata a devalorizarii este aceea a stimularii industriilor care isi exporta cea mai mare parte a productiei: pentru fiecare 100 de euro exportati, o intreprindere in aceasta situatie va obtine 500 de lei in loc de 400 cat ar fi obtinut inainte de devalorizare. In acest fel, aceste intreprinderi devin mai competitive, se pot extinde pri