Daca facem un pas inapoi si privim cele ce se intampla acum in Romania, de la cel mai inalt nivel politic, pana la cel al sindicatelor si al patronatelor vedem doar o miscare haotica a unor barzauni ametiti, incapabili sa inteleaga ce li se intampla si incotro trebuie sa o ia.
In aproape trei saptamani de zile de la anuntul privind masurile soc de austeritate, guvernul nu a fost capabil decat sa sporeasca panica si degringolada. Rand pe rand, ba au scazut toate pensiile, ba era posibila mentinerea celor sub 1.000 de lei. Indemnizatiile pentru mame ba se taiau, ba putea fi salvate, ba scadeau cu 15%, ba cu 25%. Domeniul IT ba era impozitat, ba era in continuare scutit si tot asa.
Dar daca in privinta masurilor de austeritate macar directia e clara, se taie!, in cazul masurilor de relansare economica, cel putin la fel de importante, ceata e totala. Si nu doar in randul publicului, ci si in cel al decidentilor de varf. Duminica seara, cu doar 2 zile inainte ca guvernul sa ia decizia finala in privinta scrisorii de intentie catre FMI, ministrul Economiei, nu al Comunicatiilor si nici al Sportului, declara senin ca nu stie ce vor cuprinde masurile de relansare economica. Si atunci cine ar trebui sa stie? Mama Omida? Asta insemna ca aceste masuri, fara de care cresterea fiscalitatii devine o chestiune de timp, vor fi, in cel mai bun caz, incropite pe genunchi, la spartul targului.
Luni, cu o zi inainte ca presedintele Traian Basescu sa se intalneasca cu grupurile parlamentare ale majoritatii, seful senatorilor PD-L, Traian Igas, nu avea idee sau nu putea expima coerent macar una dintre temele de discutie. In aceste conditii, din doua una sau amandoua deodata: ori guvernul habar nu are ce are de facut, ori este o catastrofa in materie de comunicare. Desi ma indoiesc sincer ca e valabila, sa creditam varianta cea mai putin rea si sa zicem
