Guvernul se pregăteşte pentru înfruntarea din parlament, unde va pune pe masa aleşilor probabil cel mai nepopular pachet de măsuri luate în România în ultimii ani.

Forţat să ia rapid un set strict de măsuri, care să ducă la un deficit fiscal de 6,8% din produsul intern brut (PIB) în 2010, guvernul va prezenta parlmentului un program de austeritate care va consta în reducerea salariilor bugetare cu 25%, a pensiilor cu 15% şi o scădere masivă a subvenţiilor.

În ciuda reacţiei agresive, dar previzibile, a sindicatelor şi a opoziţiei, măsurile de austeritate au şanse să fie acceptate în parlament, consideră analiştii pieţei financiare. „Este dramatic şi dureros, dar nu au de ales. Orice scenariu de austeritate presupune compromisuri“, spune Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank România.

Aproape toţi actorii scenei politice, sociale şi economice s-au înfruntat în platourile televiziunilor în ultimele zile, în căutarea scenariului ideal pentru o economie aflată în criză acută de bani.

Au apărut idei care s-au mişcat într-un teritoriu vast, de la abandonarea cotei unice în favoarea impozitului progresiv, considerat penalizator pentru salariile mari, până la impozitarea câştigurilor bisericeşti sau crearea unei noi bănci a statului, cu scopul de a acorda credite mai uşor pentru afaceri.

Până şi Dominique Strauss-Kahn, şeful Fondului Monetar Internaţional (FMI), s-a pronunţat în chestiunea programului românesc de austeritate, susţinând că Fondul ar fi preferat majorarea birurilor, prin abandonarea implicită a cotei unice, şi omiţând partea cu reducerea cheltuielilor cu salariile funcţionarilor. În realitate, FMI nu a agreat niciodată modelul cotelor unice, cu ajutorul căruia multe ţări est-europene au depăşit tranziţia şi au atras investiţii străine. În definitiv, FMI este un club dominat de donatorii bogaţi, care nu văd cu ochi buni