Despre disponibilizările din sectorul bugetar se vorbeşte de vreun an şi jumătate pe la Palatul Victoria. "Vom reduce numărul de angajaţi, de secretari de stat, de agenţii, de şefi etc.
Vom restructura, vom da afară, aparatul de stat este supradimensionat...", sunt "poezii" pe care le tot auzim ca fiind parte din măsurile pe care Guvernul urmează să le adopte. Şi le adoptă de prin decembrie 2008, doar că, în realitate, nu s-a întâmplat nimic la acest capitol. Ba dimpotrivă, numărul de angajaţi bugetari a tot crescut, inclusiv în anul de criză 2009. Acum se readuce în discuţie tema disponibilizării bugetarilor, doar că statul are o mare problemă: nu mai are de unde să dea oameni afară. Aşa spun reprezentanţii statului, fie că vorbim despre prim-ministru, miniştri, şefi de agenţii, preşedinţi de consilii judeţene sau primari. Aşa spune şi primarul municipiului, Aurel Simionescu: Primăria nu ar mai avea de unde să dea oameni afară. Ba chiar sunt oricum prea puţini angajaţi în structurile instituţiei sau ale direcţiilor subordonate, ca să se mai poată face şi disponibilizări, pentru că numai 65% din posturi sunt, de fapt, ocupate. Mai mult decât atât, reducerile de personal vor crea mari probleme şi în privinţa derulării proiectelor cu finanţare europeană. O adevărată apocalipsă bugetară, nu alta!
Spun din start că nu sunt adeptul concedierilor cu orice preţ. Totuşi, este clar pentru toată lumea că România are un aparat de stat supradimensionat. Nu o spun eu; au spus-o şi oficialii BNR, şi premierul, şi reprezentanţii FMI, ba chiar şi preşedintele Traian Băsescu. Există vreo 1,4 milioane de angajaţi la stat, ceea ce înseamnă foarte mult. Şi totuşi, nu-mi explic cum toate instituţiile statului funcţionează oricum cu aproximativ o treime din posturi neocupate. Mai exact, dacă s-ar ocupa şi astea, numărul de bugetari va ajunge undeva la peste 2 milioa
