Statisticile de afaceri ale industriei ştiinţelor vieţii din ţările Comunităţii Europene arată că, în număr mare, companiile aflate în proprietate publică şi privatizate în anii ’80 şi anii ’90 prin metoda MEBO (management & employees buy-out) s-au dezvoltat cu succes şi că “responsabilizarea prin împroprietărire” a angajaţilor a avut rezultate dincolo de aşteptări.

Este de închipuit o astfel de soluţie astăzi în cazul spitalelor din România? Poate funcţiona la diversitatea şi complexitatea serviciilor unui spital practica introdusă, de fapt, de mai multă vreme în cabinetele de medicină generală? într-un mod simplist, incomplet şi nestructurat, am redat mai jos un fel de tablou de bord + un check-list al unor puncte-cheie care ar putea sta la baza împroprietăririi medicilor cu spitalele şi a funcţionării noilor instituţii private:

- se trece patrimoniul spitalului în proprietatea angajaţilor sub formă de acţiuni, cupoane, alte forme de repartizare a activelor, avându-se în vedere o serie de restricţii referitoare la înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei acestuia;

- se stabiliesc principiile statutare, juridice, administrative şi operaţionale (medicale) de funcţionare a spitalelor astfel privatizate şi se adoptă o modalitate de conducere de tipul practicilor de bună guvernare corporatistă în sistem dual (AGA, CA, CEO); - se definesc structura organizaţională şi core-businessul operaţional, urmând a se canaliza şi sustenabiliza resursele în direcţia activităţilor curente şi dezvoltării strategice care să le susţină; - se identifică şi se contractează sursele de finanţare: publice (asigurările de sănătate, contracte universitare), private (coplată, asigurări de sănătate, servicii corporatiste), altele (comunitare, de afaceri, parteneriate, externalizări / internalizări, achiziţii/fuziuni cu alte spitale); - se stabilesc şi se măsoară indicatorii de p