Ceea ce a cerut mişcarea sindicală a fost renunţarea la tăierea uniformă a pensiilor, o impozitare gradată, lucruri cu care guvernul a spus de la început că nu este de acord.

În primul rând, s-a cerut să se discute pe fond de salarii, nu pe tăierea cu 25% a salariilor individuale. Aceasta pentru că, pe de o parte, se atacă o structură de drept fundamental, salariul, pe de altă parte, pentru că situaţiile specifice de la un sector la altul permit diferite soluţii în rezolvarea problemei. De fapt, scopul este de a găsi o echilibrare a veniturilor cu cheltuielile, ca să se încadreze în bugetul de stat. Ei bine, am constatat că, de fapt, nu se doreşte acest lucru, ci se doreşte o protejare a veniturilor mari, aruncând de fapt întreaga sarcină către veniturile mici. Deci, trebuie înţeles în mod clar că situaţia de criză înseamnă transferarea responsabilităţii pe întreaga structură a societăţii, proporţional cu veniturile. Ideea că dacă unul dă 100 de lei trebuie şi celălalt să dea 100 de lei este falsă. Suntem într-o Europă socială şi responsabilitatea este a tuturor. Noi am propus reducerea fondului cu 25% şi o restructurare ca să se obţină acest lucru.

Aceasta nu este însă o măsură rapidă.

Conform Codului Muncii, în 3 săptămâni poţi să disponibilizezi oamenii. Numai că din punct de vedere al bugetului de stat înseamnă mutarea cheltuielilor de la fondul de salarii la fondul de şomaj. Asta e problema de fond. Guvernul nu doreşte acest lucru. Doreşte ca toată lumea să rămână pe loc, ca număr de persoane, deci nu se doreşte restructurarea, ci micşorarea fondului. Am propus diferite variante. Echivalentul de 25% pe următoarele 6 luni înseamnă că 22 de zile lucrătoare nu trebuie plătite. Ăsta este efectul. Şi discuţia pe care am avut-o cu diferitele federaţii şi structuri era că fiecare găseşte alte metode de rezolvare a acestei chestiuni. Ori o zi de conc