E drept, măsurile anunţate de Trăian Băsescu pentru Guvernul Boc sunt simpliste din punct de vedere economic, chiar primitive.

A tăia atunci când nu mai ai bani nu presupune competenţă economică deosebită. Competenţă înseamnă să nu ajungi în această situaţie, iar în legătură cu această chestiune sunt foarte multe lucruri de reproşat incompetentului Guvern Boc. Dovada finală este că s-a ajuns aici, iar tăierea este ultima şi singura soluţie eficientă, cu toate dramele pe care le produce şi pe care guvernul nu pare a fi în stare să le gestioneze. Să nu anticipăm, totuşi! Primul şi cel mai important pas care, acum, în această situaţie şi cu această competenţă guvernamentală limitată, trebuie făcut ţine de tăierile anunţate, mai mult sau mai puţin în formula propusă. Două mituri parazitare sunt încă foarte puternice, pentru că au, desigur, ca orice mit, un sâmbure de adevăr.

Primul este că reducerea salariilor şi pensiilor nu ar fi necesară, dacă guvernul ar reduce din celelalte cheltuieli pe care le face.

Al doilea, că majorări moderate de taxe în actualul context ar mai putea diminua ceva din apetitul pentru reducerea de pensii şi salarii al guvernului.

Să le luăm pe rând. Nu ar rămâne mai mulţi bani pentru pensii şi salarii, dacă guvernul ar tăia din cheltuielile pe care le face, şi aşa reduse? Desigur, ar rămâne ceva, dar nu s-ar rezolva problema, ba chiar, din punct de vedere statistic, s-ar agrava, iar această agravare ar periclita serios anul următor. Şi asta pentru că marea problemă a bugetului nostru este că peste 60% din cheltuieli se duc pe salarii, pensii şi asistenţă socială. Adică, avem, în proporţie de aproape două treimi, un buget cu cheltuieli predeterminate, un buget care constrânge orice guvern la situaţia de plătitor de pensii şi salarii ca activitate principală.

Reducând cheltuielile de capital sau de bunuri şi servicii,