Timp de aproape un deceniu, statele din Europa Centrala si de Est au vazut adoptarea monedei euro ca pe un premiu pentru care toate sacrificiile din lume isi aveau sensul. Acum insa, situatia s-a schimbat la 180 de grade: in conditiile in care zona euro este ingropata in criza, statele din Est incep sa-si piarda increderea in moneda unica - si nu sunt de blamat pentru acest lucru, potrivit unei analize a Financial Times.

Desi entuziasmul a scazut, majoritatea statelor din Est care apartin Uniunii Europene (UE) sunt obligate sa adopte monede euro mai devreme sau mai tarziu, in functie de performantele economice, si raman devotate acestui obiectiv.

Intr-adevar, aceste state anunta ca procesul de trecere la euro ar putea dura mai mult decat se anticipase initial, pentru ca trebuie sa faca mai multe eforturi pentru a se pregati, dar in primul rand pentru ca zona euro trebuie sa se puna pe picioare din nou.

Principalul dezavantaj al apartenentei la uniunea monetara a iesit la suprafata in perioada de criza. State membre ale zonei euro precum Grecia, Irlanda si Spania nu au posibilitatea de a-si deprecia moneda, astfel ca au fost nevoite sa recurga la o "depreciere interna" brutala, prin reducerea salariilor reale si a preturilor pentru a-si recastiga competitivitatea la nivel international. Pe de alta parte, ajustarile realizate de tarile baltice, care nu sunt in zona euro, dar au monedele legate de euro la un curs fix, au fost mult mai dureroase. Spre exemplu, economia Letoniei s-a comprimat cu aproape un sfert, insa succesul Estoniei, care va trece la euro in 2011, a demonstrat ca sacrificiile sunt de cele mai multe ori constructive. La polul opus, tarile cu regim valutar variabil, precum Polonia si Cehia, au avut o serie de beneficii pe perioada crizei. In Polonia, cursul de schimb zlot-euro a coborat cu circa 20% in perioada 2008 -2009 si a reusit