Dacă li se vor reduce indemnizaţiile cu 25 %, vor avea veniturile de acum 10 ani, dar vor trebui să trăiască la preţurile de azi

Pe Cristian Ancuţa (46 ani), din Râmnicu Vâlcea, l-am găsit ţintuit într-un cărucior cu roţile. „Destinul a făcut ca la 30 de ani, după ce un lemn a căzut, la pădure, peste mine, să nu mai pot merge decât pe cărucior. Viaţa celor cu handicap este şi aşa foarte grea, iar dacă ne vor reduce indemnizaţiile cu 25 %, ne vor trimite cu 10 ani în urmă, la salariul de acum un deceniu, dar ne obligă să trăim la preţurile de azi. Eu am 450 lei/luna", spune bărbatul. Fire pragmatică, Cristian are un copil, Cristi şi este căsătorit, soţie lui lucrând pe un salariu tot de criză. „În România persoanele cu handicap nu sunt protejate de lege. Plătim integral utilităţile, medicamentele sunt extrem de scumpe şi nu sunt prevăzute pe lisete de compensate sau gratuităţi. Eu pentru a face o cură completă cu medicamente trebuie să scot din buzunar 2-3.000 de lei", povesteşte.

40 de kilometri/zi în cărucior

Pentru o persoană cu handicap, un cărucior se dă prin Casa Asigurărilor de Sănătate, odată la doi ani. „Eu schimb şi 3-4 cărucioare pe an şi am ajuns să fac şi 30-40 kilometri pe zi, traversând oraşul dintr-un cartier în celălalt", spune Ancuţa. Dincolo de problema cărucioarelor, a sărăciei, noile modernizări din oraş sunt un calvar pentru cei imobilizaţi pe cărucior. „Am trimis scrisoare către Primărie şi mi-au răspuns că se vor ocupa să accesibilizeze trotuarele după trecerea anotimpului rece, că vor face rampe care să corespundă normativelor internaţionale. A trecut zăpada dar nu s-a făcut nimic. Am înştiinţat Inspectoratul Teritorial în Construcţii care mi-a răspuns că a trimis sesizarea mea către Autoritatea Naţională. Nu se schimbă nimic! Dacă ne vor lua şi 25 % din indemnizaţii, o fac pentru că noi nu ne putem răzbuna", a spu