- Diverse - nr. 556 / 25 Mai, 2010 Veteranii de razboi din Romania, atatia cati mai traiesc (unii de peste 90 de ani), neputinciosi din cauza varstei si a bolilor, nu pot iesi in strada pentru a-i cere puterii actuale sa le respecte ultimii ani de viata. Toti combatantii din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, din Europa si nu numai, bineinteles, cei care mai traiesc, dar si urmasii lor, se bucura de drepturi din partea statelor lor. La noi, in loc sa se imbogateasca legislatia, pentru ca ei, vaduvele si urmasii lor sa se bucure de aceleasi drepturi pe care le au categoriile respective, existente in celelalte tari ale U.E., li se pregateste taierea din indemnizatii si din drepturile pe care le au. Veteranii nostri, luptatori din linia intai, erau constienti ca sunt trimisi la moarte sigura (i-as aminti pe marinarii combatanti de pe vedetele rapide, torpiloare si submarine). Statul roman de atunci nu le-a dat niciun ban, iar ei se considerau fericiti ca se jertfesc pentru Romania. Pe unii i-a ocrotit Dumnezeu si au scapat cu viata. Acestia s-au intors acasa la sfarsitul razboiului, s-au integrat celorlalti romani care, prin munca lor, au sporit avutia nationala talharita, instrainata, distrusa, acumulandu-se, pe seama ei, averi colosale, in acesti ultimi 20 de ani. Dupa 1989, odata cu intrarea noastra in NATO si in Uniunea Europeana, s-au adoptat legi pentru dragii nostri tati sau bunici, cu tineretea lor marcata de ororile razboiului. Din banii putini ai tarii, s-au dat veteranilor de razboi si familiilor acestora, unele oportunitati care, adaugate la pensiile din civilie, asigurau decenta traiului. Li s-au dat doar unele drepturi, pentru ca pe altele nu le-au obtinut, chiar daca au apelat la ajutorul justitiei. Procesele castigate in instanta au fost contestate ulterior de unele case de pensii, sub motivul ca era "prea tarziu pentru aplicare", uitandu-se ca, asa c