Cu câteva luni în urmă, mediul artistic afla că Farid Fairuz, un coregraf ivit de nicăieri, lucrează la Bucureşti, la invitaţia lui Mihai Mihalcea. Farid Fairuz este un personaj inventat de coregraful Mihai Mihalcea, care de acum încolo îşi va semna spectacolele cu acest nume.

Să începem cu episodul cel mai recent, care a făcut ceva vâlvă: Farid Fairuz. Povestiţi-ne, vă rog, cum l-aţi născocit sau cum a apărut.

Ţin să precizez de la început că nu am controlul asupra sa. Farid poate în orice moment să manipuleze subtil situaţiile în care mă aflu, chiar şi atunci când aparenţele arată contrariul. Chiar şi acum este imposibil să disting cu acurateţe când sunt eu cel care deţine controlul spuselor mele şi când o face el. Ca urmare, e delicat şi foarte dificil să-mi asum întru totul responsabilitatea pentru ceea ce fac şi spun. Pe Farid l-am invitat anul trecut să creeze un spectacol la CNDB, dar a dat buzna în viaţa mea şi a coregrafului Mihai Mihalcea, acestuia din urmă ocupându-i corpul şi mintea.

I-a spus că mai are puţin de trăit, că are disfuncţii ale sistemului limbic - asemeni majorităţii românilor - şi că nu mai poate continua în felul în care îşi trăieşte viaţa. L-a avertizat că e prea serios şi decent pentru ceea ce este nevoie în contextul actual. Interacţiunea cu Farid a fost destul de complexă. În întâlnirile cu artistul Mihalcea i-a vorbit mult despre un graffiti văzut pe un zid din Tel Aviv în care, sub desenul unei mitraliere, scrie „obedienţa ucide".

I-a prezentat o întreagă teorie politică despre dansul din buric, l-a pus să asculte melodii arabe vechi şi i-a vorbit despre discriminare, l-a introdus în câteva practici şamanice şi i-a arătat tehnici de magie prin care să poată schimba duplicitatea şi ipocrizia atât de des întâlnite în jur. Deşi s-a spus că Farid Fairuz a ţâşnit din spuma delirurilor cu care alimentează spaţiul publ