Cel care în 1991 îl înjura pe Regele Mihai în „Adevărul“ e convins că a împiedicat România să redevină monarhie.

Ziarist cu state vechi, Sergiu Andon a lucrat până în 1972 la „Scînteia" şi, imediat după Revoluţie, a devenit editorialist şi apoi redactor-şef adjunct la „Adevărul". La 20 de ani după Mineriada din 1990, în a doua parte a interviului acordat ziarului nostru, Andon anunţă că nu regretă cuvinte ca „o adunătură de poporeni", pe care le folosea în editorialele sale pentru a descrie fenomenul „Piaţa Univeristăţii".

Partea I a interviului: Secretele mineriadelor / Sergiu Andon: „Brucan avea influenţă directă în ziar“

Citiţi şi:

Veteranul mineriadelor: „În '90, toţi minerii am fost marionete!"

Secretele Mineriadei: Exorcizarea „Adevărului"/ Cum a minţit ziarul pentru FSN

Ce îşi reproşează e „o oarecărică urmă de sarcasm" la adresa partidelor istorice, dar şi asta revărsată mai târziu, în 1992. Spune că nu este nici pe departe un fan al Mineriadelor, dar nici nu vrea să pretindă că le-a înţeles atunci cum o poate face acum, ca pe o ciocnire a mai multor manipulări. Ca redactor-şef adjunct, Sergiu Andon afirmă că a refuzat să modifice conţinutul editorial al ziarului „Adevărul" la cererea aluzivă a lui Ion Iliescu.

„Adevărul": În ziua primelor alegeri libere, la 20 mai 1990, prima pagină a „Adevărului" era albă. Prezenta doar acest apel - „Avem nevoie de linişte, oameni buni!" -, care era şi sloganul electoral al Frontului Salvării Naţionale. Eraţi redactor-şef adjunct atunci. Cum s-a luat decizia publicării?

Nu mai ştiu a cui a fost ideea, dar am apreciat-o toţi ca fiind foarte bună.

De ce era foarte bun un apel la linişte?

Atunci era dominantă ideea că ţara se distruge, că există comploturi internaţionale. Cititorii „Adevărul" se regăseau în modul nostru de abordare. Că puteau fi influenţaţi, asta e al