Un cotidian bucureştean, ai cărui patroni n-ar îndrăzni să-l publice, în ţara lor, în Elveţia, în formula adeseori josnică de la noi, impune un act de curaj, mai bine zis unul de adevăr, titrând pe prima pagină un mercurial al curvelor de lux.

Multe publicaţii şi nenumărate emisiuni tv, atât la canalele private, cât şi la cele publice, fac când ocolit, când la modul direct, oferte de curve, doar că le zic vedete. Faptul că un cotidian de mare tiraj o spune de-a dreptul "da, domnule, astea de pe prima pagină sunt curve, dar nici vedetele din celelalte pagini nu-s nişte sfinte" mi-l face dintr-o dată simpatic.

Că fetele sunt de la pagina 5 sau de la pagina 2 nu mai contează. Toate sunt la oferte, adesea cu sugestii de tarif. Când o târfă îşi zice vedetă şi se laudă cu bijuteriile şi garderobele pe care le capătă de la admiratori sau le numeşte pe acelea dorite, ea indică nişte preţuri de pat. Iar când nişte voluptoase cu nasul sus apar în aceleaşi publicaţii şi adeseori în aceleaşi pagini cu Sexi Brăileanca şi alte posesoare de sex, având de acum un CV plin de reuşite în meserie, nu greşim prea mult numindu-le tot curve.

Că-s numai animatoare, curviştine, curvuliţe, curvet sau curvoaie, n-are importanţă. În toate meseriile există trepte de servicii şi de preţuri pe calitate. Televiziunile şi publicaţiile tip gunoi le asigură însă curvelor mai băgăcioase un spor de notorietate, care obligă clienţii la un adaos de preţ. La urma-urmei, între ghicitoarele şi vindecătorele din ţigănime, care se laudă la Mica Publicitate, în aceleaşi ziare şi reviste-gunoi, cu apariţiile lor tv, şi curvetul care dă din fund şi-şi clatină ţâţele pe platouri ca să le vadă lumea şi să ştie clienţii potenţiali care-i marfa, nu-s diferenţe la bază. Doar la mărimea fotografiei şi la mercurial.

În ziua în care cotidianul de care pomenesc a publicat pozele un