Un om şi-a stropit hainele cu o substanţă inflamabilă, şi-a dat foc şi a sărit în Dunăre, învăluit în flăcări, de pe podul Szabadsag din Budapesta. Sursa: Zoltan Lorencz
Gestul disperat al unui om dintr-o ţară europeană a fost imaginea-şoc a weekendului. S-a întâmplat în Ungaria, dar putea fi oriunde. Valurile Dunării, dincolo de muzica şi de poezia lor, poartă azi şi cine ştie cât timp încă, simbolic, această imagine a deznădejdii.
O dâră de foc în care vezi vâlvătaia Greciei, flacăra tremurată a euro şi fumul înecăcios din România. Acesta e contextul în care guvernul Boc începe o nouă săptămână decisivă, aşa cum au mai fost denumite pompos câteva în ultima vreme. Premierul, împins de la spate de preşedintele Băsescu, pare că îşi tot ia avânt. Mai anunţă ceva. Va zgâlţâi, va reforma, va face, va drege. Dar nu se întâmplă nimic.
„N-ai cu cine!”, pare că ar vrea să spună premierul, dar nu poate. Cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla guvernului Boc-Videanu- Blaga-Berceanu-Udrea ar fi acela ca moţiunea de cenzură a PSD să fie adoptată.
Spre deosebire de ruşinea din toamna trecută, când Emil Boc&Co. s-au obişnuit cu trântitul în parlament, adoptarea unei noi moţiuni de cenzură ar însemna o ieşire aproape elegantă din scenă. Emil Boc ar putea spune că el a vrut, a încercat, ar fi ieşit bine. Ar deveni martirul care poate spune, fără să fi făcut ceva, că ar fi mutat munţii. Dar Emil Boc nu va avea acest noroc.
Moţiunea de cenzură nu va aduna suficiente voturi pentru că nici măcar iniţiatorii ei nu îşi doresc asta. Pentru PSD va fi doar un prilej de exerciţii retorice stângiste. Aşa cum precizam săptămâna trecută, este bine că Victor Ponta încearcă să-şi fixeze partidul pe culoarul socialist. Este bine pentru clarificarea peisajului politic din România, pentru că struţo-cămilele nu dau nici ouă, nici lapte, n
