Ce se întâmplă când mai mult de 200 de oameni se strâng în acelaşi loc, la aceeaşi oră, mânaţi de un scop comun, dar nu pentru a manifesta față de puterea politică? Tot mai multe evenimente la care foarte multe persoane fac acelaşi lucru pentru o scurtă perioadă sunt organizate şi la noi.În iunie va avea loc şi cel mai mare.

În jur de 200 de persoane au „murit" pe 14 mai, pentru un minut, de la 18.30 la 18.31, pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB). Oameni de diferite vârste, de la copiii la bunici, cu statute sociale diverse, s‑au adunat pentru a „protesta tacit" faţă de eutanasierea câinilor comunitari.

Deşi nu a urmat toţi paşii pe care îi presupune un flashmob - cu câteva minute înainte îţi puteai da seama imediat că acolo urma să se întâmple ceva -, evenimentul a întrunit şi câteva dintre cerinţele obligatorii. Participanţii au primit cu două zile înainte, pe reţeaua socială Facebook, un mesaj care promova acţiunea: „Dacă vrei să arăţi că îţi pasă, că eşti civilizat şi că nu doreşti uciderea animalelor, dacă vrei să laşi generaţiilor viitoare o lume mai bună, vino la flashmob!

Dacă vrei ca în câţiva ani să vezi problema cu adevărat rezolvată şi să nu mai fie animale pe stradă, vino alături de noi!". În acelaşi mesaj erau explicaţi toţi paşii: „Vii la ora 18.20 pe trotuarul din faţa TNB, vei găsi acolo tineri cu eşarfe roşii în mână. Ia o eşarfă şi leag-o la gât. La semnal te laşi pe jos (culcat, aşezat, în genunchi, cum îţi este comod) până auzi semnalul de final".

Fără interese politice

Flashmoburile au început să capete importanţă şi în România. În ultima perioadă tot mai multe astfel de evenimente au avut loc în Bucureşti, dar şi în alte oraşe din ţară. Creşterea numărului de adepţi ai reţelelor sociale de pe internet, principalul mod în care sunt transmise mesajele de reunire, a condus la popularizare