Dacă s-ar fi descoperit, Guvernul Boc nu s-ar zbate de trei săptămâni încoace, încercând să rezolve dilema: cum diminuăm deficitul păstrându-ne clientela? De aici tăcerea asupra subiectelor care ţin capul de afiş al presei: achiziţiile, contractele pentru cotizanţi şi neamuri, bugetele generoase ale instituţiilor statului. Guvernul explică necesitatea restructurării bugetare, încadrarea în deficit, imposibilitatea de a continua cu acele „cadouri otrăvite“ – pensii şi salarii mărite –, date de predecesori, iar mulţi chiar înţeleg şi sunt de acord cu această poziţie.

Ceea ce nu înţelege însă nimeni – bugetar, pensionar sau privat – este de ce guvernul nu explică şi cum stă treaba cu patinoarul de la Braşov, cu firma ginerelui ministrului Blaga, cu laxativele şi şosetele cumpărate la suprapreţ sau cu cei 300 de secretari de stat, care ar fi trebuit să fie 100 până acum. Nu vorbeşte pentru că este în căutarea metodei prin care să salveze clientela partidului. Şi se pare că a şi găsit-o, dacă este adevărat ceea ce spune Bogdan Hossu, că în scrisoarea de intenţie către FMI guvernul nu-şi asumă nicio obligaţie în ce priveşte reducerea cheltuielilor materiale, iar evaziunea fiscală este prevăzută a scădea cu doar 0,4%. Cu alte cuvinte, la cheltuielile salariale se taie dincolo de os, foarte bine!, iar la cele „materiale“ se pune un pansament.

Guvernul Boc va plăti nu atât pentru măsurile dure pe care le impune – unele absolut necesare nu de ieri, de azi –, ci din cauza faptului că ele par a fi în acelaşi timp o perdea de fum în spatele căreia grupurile de interese vor continua să benchetuiască şi să-şi râdă în barbă. Când Boc tace, în locul lui vorbeşte stomatologul Ionuţ Rudeanu, ginerele lui Blaga, care este nu doar fericitul membru al unor consilii de administraţie (REBU şi RATB – Sector 6, unde a ajuns propus de colegul-primar Cristian Poteraş), ci a prins