Reprezentanţii pieţei de capital din România au evidenţiat de nenumărate ori în ultimii ani că principalul neajuns al acesteia este absenţa de emitenţi, listarea unor companii la cota Bursei de Valori Bucureşti trebuind să fie prioritară. Cu toate acestea, numărul de IPO-uri din ultimii ani a fost nesemnificativ şi, trăgând linie, putem spune fără teama de a greşi că cele mai multe dintre ele au fost nişte "ţepe" în toată regula. Deţinătorii pachetelor majoritare ale companiilor care au ajuns la tranzacţionare nu au văzut în noii acţionari nişte parteneri în afaceri, ci nişte "fraieri" cărora să le vândă titluri supraevaluate ale societăţilor lor. Discountul de ofertă publică iniţială care este luat în calcul în pieţele dezvoltate nu numai că nu s-a aplicat, dar participanţii au fost "penalizaţi" drastic, în cele mai multe cazuri pierderile fiind între 50% şi 80%. Numai statul, cu ofertele de la Transelectrica şi Transgaz, a fost un partener onest, celelalte oferte avansând preţuri inflamate, cu largul concurs al caselor de brokeraj care au intermediat operaţiunile. Curierul Naţional va prezenta în fiecare marţi, în următoarele săptămâni, câte un episod din istoria recentă - plină de "ţepe" - a listărilor de la BVB.

După patru ani, TEL se întoarce de unde a plecat

Trecerea din nou, la finalul săptămânii trecute, a cotaţiei Transelectrica (TEL) sub preţul la care a vândut statul în cadrul ofertei publice, de 16,8 lei/acţiune, poate fi un bun moment pentru a alege un început al unei astfel de retrospective. La patru ani de la listare, acţiunile transportatorului de energie oferă un randament negativ investitorilor care au ales să le ţină în portofoliu, dacă excludem sumele rezultate din dividende. Cum acest lucru s-a petrecut într-un interval în care rata medie a inflaţiei a fost de peste 5%, vedem că plasamentul în titlurile TEL nu a f