Relaţia dintre folosire, suprasolicitare şi disfuncţie este evidentă în viaţa de zi cu zi. Când este vorba însă despre corpul uman, această conexiune culminează cu simptome medicale, cel mai des durere. Muşchii scheletici, care sunt supuşi unui control voluntar, conştient, exercitat de nervi, funcţionează într-un ciclu armonios de contracţie şi relaxare, care permite acţiuni diverse sau menţinerea anumitor poziţii, precum şi a tonusului.
Uneori însă, ei prezintă o contracţie anormală, adică bruscă, involuntară, forţată, prelungită, care nu este urmată de relaxare şi care este percepută ca o durere, cu imposibilitatea folosirii temporare a muşchiului respectiv. Acestea sunt crampele musculare atât de frecvente, încât probabil că fiecare dintre noi le-a experimentat mai rar sau mai frecvent.
Trebuie menţionat că şi muşchii netezi, ai organelor interne (uter, vase de sânge, intestine, căi biliare sau urinare, bronhii etc.), ale căror activităţi nu sunt supuse voinţei noastre, prezintă acţiune contractilă şi, implicit, crampe dureroase. Dar aceste fenomene necesită o abordare particulară.
CAUZE
De departe, cauza cea mai răspândită care stă la originea crampelor musculare este reprezentată de creşterea excitabilităţii nervilor care stimulează muşchiul respectiv. Foarte des apar după traumatisme (la nivelul osului sau al muşchiului) sau, mai ales, după o activitate fizică intensă, istovitoare sau chiar una de intensitate mai mică, dar prelungită.
Ele sunt mai frecvente dacă se asociază cu pierderea de apă şi săruri minerale, cum se întâmplă la eforturi prelungite sau desfăşurate la temperaturi ridicate. Crampele pot apărea în timpul exerciţiului sau la un anumit interval după terminarea acestuia. Alteori, mai ales la bătrâni, crampe (în special, la nivelul membrului inferior - gambă sau picior) apar noaptea, în timpu
