- Cultural - nr. 556 / 25 Mai, 2010 Raft Impachetari pentru suflet Prima data mi-a tresarit inima dinaintea unor lucrari cum nu mi-a mai fost dat sa vad de multa vreme incoace, cand am desperit in paginile revistei Vatra Veche, din numarul de Martisor a.c., cateva din lucrarile plastice semnate de Suzana Fantanariu. M-au atras magnetic, prin formele curajoase suprapuse peste o neliniste pe care, atunci, doar o intuiam, un soi de dresura in care materia din care erau alcatuite operele de arta, materiale comune si de sorginte diferita, se supuneau cu totul tehnicii autorului pentru a renaste intr-un soi de himera artistica de cea mai clara valoare.Treceam de la o pagina la alta, reveneam si ma intrebam: cum va fi sufletul acelei femei, fie ea si Artist, care reuseste sa incalzeasca fierul, caramida, sa de-a dimensiuni nebanuite de mine, care sunt o profana in arta formelor - care ma face sa o admir pentru ca… ma determinase sa caut si dincolo de ceea ce ochiul meu percepe la prima vedere. In acelasi numar de revista, am gasit si fotografia de autor a Suzanei Fananariu. Da, totul se potrivea, lucrarile pe care le vedeam, in ilustratie, si fotografia femeii care le crease aveau acelasi nimb de lumina, formau Intregul. Opera si Omul erau una. Asa mi se parea atunci, asa simt si acum, cand am incheiat de citit volumul lui Nicolae Baciut, "Suzana Fantanariu - Impachetari pentru suflet", Ed. Nico, 2010 Chiar daca artistul ar fi ramas pentru mine in anonimat, fara sa-i citesc fisa biografica, as fi fost convinsa ca am in fata un gigant, intelectual cu valente internationale clare, as fi exclamat ca si azi: Magistral! Suzana Fantanariu este absolventa a Institutului de Arte Plastice "Ioan Andreescu", Cluj-Napoca. Prof. univ. dr. la Facultatea de Arte - Universitatea de Vest, Timisoara. Doctor in arte vizuale. Membra a Societatii Internationale de Gravura SMTG, Cracovia