În urma a două sondaje de opinie, Dominique Strauss-Kahn, directorul Fondului Monetar Internaţional, a ieşit acum câteva luni cel mai popular politician din Franţa, la câteva procente peste preşedintele Sarkozy. Sursa: EVZ
Lumina speranţei s-a aprins din nou în Partidul Socialist Francez, perdant catastrofal al ultimelor scrutine, chiar când poporul crizat era aşteptat să basculeze la stânga. Ca atare, PS îl împinge pe Strauss-Kahn, tehnocrat şi fost ministru de finanţe socialist, să (re) intre în politica naţională şi, după expirarea mandatului la conducerea FMI în octombrie, să se lanseze în cursa pentru alegerile prezidenţiale din 2012.
Uite aşa, dl Strauss-Kahn a ajuns să dea la TF2 celebrul interviu de zilele trecute, care a pus pe jar lumea dâmboviţeană.
Pe bună dreptate, fiindcă: (1) nu e deloc uzual ca şeful FMI, organizaţie tehnică ce se fereşte ca de foc să facă remarci interpretabile politic, să comenteze în presă politica unui guvern cu care derulează negocieri; şi (2) e fără precedent ca la asemenea nivel comentariul să fie de tip activist-cu-piercing-la-Forumul- Global-al-ONG: stimaţi telespectatori (francezi), noi le-am zis românilor ăstora primitivi (adică de dreapta) să ia de la bogaţi şi să dea la săraci, dar ei nu şi nu.
Declaraţiile nu se potrivesc cu fişa postului şi sunt evident o reverenţă politică de uz intern. Adică o delimitare a şefului de imaginea-şablon a FMI care, în Franţa, atunci când nu e echivalată de-a dreptul cu Anticristul, e cel puţin privită ca bastion al politicilor „neoliberale, anglo-saxone” - ambii, termeni de ocară în Hexagon.
Din raţiuni înalte de electoralism francez, dl Strauss-Kahn a decis că poate lăsa în ofsaid atât guvernul Boc, cât şi propria echipă de negociatori, luată evident prin surprindere. Primii au fost arătaţi cu degetul neprotocolar în faţa unor si
