Paul Criveanu a copilărit în Craiova, într-o casă cu magnolii, undeva pe colţ cu strada Speranţei. În publicitate, a ajuns întâmplător şi a rămas pentru că zilele nu curg la fel. Acum este account la DDB Moscova.
Când locuieşti în străinătate, te împaci cu o oarecare izolare, adică ai şi îţi faci prieteni, dar nu e niciodată acelaşi lucru ca în ţara de obârşie. Te obişnuieşti însă cu lucrul ăsta - oamenii se obişnuiesc până la urmă cu orice - şi înveţi să apreciezi mai mult cine şi ce îţi place. Mie nu mi-a fost prea greu, căci îmi place să am timpul meu, să petrec vremea citind sau reflectând. Aşa că mi-a fost lesne să găsesc un echilibru eficient între ceilalţi şi mine. La toate acestea se adaugă familia, tribul meu drag, alături de care mi-am schimbat, recalibrat priorităţile.
Casa cu magnolii
Am avut parte de o copilărie frumoasă. Locuiam în casa ridicată de bunicul - care a fost, din păcate, demolată în ‘86 - pe Calea Bucureşti, la numărul 48, colţ cu strada Speranţei. Casa cu magnolii, cum o ştiau mai toţi. Am avut parte de prieteni mulţi în vecini şi de o copilărie neînghesuită la bloc, pe care nu aş schimba-o pentru nimic în lume. Acela a rămas paradisul, flancat de verile petrecute la Curtea de Argeş, unde erau ceilalţi bunici ai noştri, din partea mamei, şi o garnitură nouă de prieteni. Toate astea au fost trăite aproape în permanenţă alături de Mircea, frate-meu. O vreme ne băteam ca nişte sălbatici. Mai târziu am priceput că suntem proşti să ne batem unul cu celălalt şi am devenit şi rămas foarte apropiaţi. În familie, am căpătat o educaţie atentă, de la bunele maniere până la valorile pe care le preţuim. Apreciez enorm ceea ce am primit în acei foarte importanţi şapte ani de acasă de la părinţii şi bunicii mei. Aş fi un cu totul alt ins altfel, desigur mai prost plasat în lume.
Prima freză
La Craiov
