…sunt o fire intelegatoare. Inteleg, bunaoara, ca exista in politica o scamatorie a retoricii: scoti pe gura un porumbel pentru a abate atentia de la faptul ca, sa zicem, stai asezat pe un arici. Exsta si in aici cele trei faze ale oricarei scamatorii: ‘the pledge’, ‘the turn’, ‘the prestige’. Inteleg, bunaoara, ca poti, ca partid de opozitie, depune motiuni de cenzura si cere alegeri anticipate, cand in realitate stii foarte bine ce ar presupune asta: cateva luni de instabilitate care ar alunga nu doar investitorii (cati vor mai fi fiind ei) ci si imprumuturile de care Romania are nevoie doar pentru a se mentine pe linia plutire. Stii ca asta ar reprezenta o victorie a la Pirus, lasandu-te la guvernarea unei tari intrata in faliment, dar faci, totusi, aceste scamatorii retorice pentru a-ti intari imaginea publica. Pot intelege.
Ceea ce nu pot intelege, insa, in ruptul capului, e momentul in care incepi sa-ti iei scamatoria in serios; momentul in care chiar incepi sa crezi ca-ti zboara porumbei din gura si ca, de fapt, nici nu stai pe vreun arici. Momentul Vosganian, altfel spus, in trei pasi – the pledge, the turn, the prestige:
“În săptămânile care vor urma riscăm ca această stare de nelinişte socială să ducă la dezordine socială şi la blocarea instituţiillor statului. De aceea, este nevoie în acest an de o cotitură politică majoră cu primul pas schimbarea guvernului Boc, crearea unei alte majorităţi parlamentare şi al treilea să fie suspendarea preşedintelui“, a mai spus senatorul liberal.
Imaginati-va cam ce ar insemna o tentativa de suspendare intr-o asemenea perioada. Imaginati-va cosmarul. Asta deja nu mai e scamatorie. Asta e sinucidere. Inteleg ca poti sa-l urasti pe Basescu. Inteleg ca poti sa dispretuiesti presedintele si sa injuri presedintele. Nu inteleg, insa, ca poti sa-ti urasti sau dispretuiesti, ca politician, tara; ca esti dispu