Simt în fiecare zi deznădejdea. Unii se resemnează, alţii strâng din dinţi şi merg mai departe. "Aici, nu prea vin românii pe la români!" În plus, politicienii îşi amintesc rareori de existenţa lor...

Municipiul Sfântu Gheorghe se află la o "aruncătură de băţ" de Braşov. N-ai bănui că graniţa dintre judeţele Braşov şi Covasna desemnează de fapt un hotar spre o realitate dură. Aici, etnicii români şi cei maghiari trăiesc în două lumi paralele, în care copiii, cu toate că nu sunt muţi, sunt nevoiţi să se înţeleagă prin semne dacă vor să se joace împreună şi nu se resping pe motive etnice.

În Sfântu Gheorghe, populaţia de etnie maghiară este majoritară. Doar 25%, conform recensământului din 2002, sunt români. Aflaţi în minoritate, românii îşi găsesc de lucru mai degrabă în ţări precum Italia, Spania, Anglia. În România, în localităţile din judeţele Harghita şi Covasna, cunoaşterea limbii maghiare este paşaport spre o bucată de pâine. Copiii români au şcolile lor, maghiarii, de asemenea. În cele mai bune cazuri, învaţă în şcoli mixte.

Alteori, copiii românilor sunt nevoiţi să meargă la şcoală în cel mai apropiat oraş, la zeci de kilometri, uneori. La fosta Şcoală de Cooperaţie, astăzi Grupul Şcolar "Constantin Brâncuşi" din Sfântu Gheorghe, se predă în limba română. Unitatea de învăţământ şi-a păstrat profilul economic. Elevii sunt pregătiţi pentru diferite meserii: turism, contabilitate, dar şi ospătari ori bucătari. Rodica Pârvan, filolog, director al Grupului Şcolar "Constantin Brâncuşi", spune că unitatea de învăţământ are şi elevi de etnie maghiară, dar şi profesori.

"Vin şi copii de etnie maghiară care îşi dau seama că au nevoie să cunoască limba română. Dacă eşti un om normal, îţi dai seama că îţi condamni copilul să rămână aici sau să meargă în Ungaria. Poate vrea să meargă la Râmnicu-Vâlcea. Ce face acolo dacă