Are 56 de ani de carieră. A debutat pe scena teatrului „Nae Leonard” din Galaţi în 1954, iar în 1962 a apărut pentru prima dată la televizor.
Oraşul de la Dunăre i-a purtat noroc artistului Alexandru Jula. În 1954, după ce a terminat Şcoala Medie Tehnică din Cluj, a venit în concediu la sora sa. Plimbându-se prin oraş a văzut un afiş al Teatrului de Estradă în care prezentau spectacolul „Sugestii şi reclamaţii”. Şi-a luat un bilet şi s-a dus să vadă piesa.
De la „Valea!” la angajare
„Mi-a plăcut spectacolul, iar în gând mi-am spus «Băieţii ăştia nu cântă mai bine decât mine». A doua zi m-am dus la directorul Teatrului, Aurel Manolache, să mă asculte. Acesta mi-a replicat scurt: «Auzi, mă băiete, ca tine vin câte 15 pe zi. Valea!». Ziua următoare mi-am spus: nu mă mai duc. Dar m-am răzgândit, iar în cele din urmă m-a ascultat şi mi-a spus: «De mâine eşti angajat provizoriu», şi iată că «provizoratul» a durat 56 de ani”, povesteşte artistul.
A colindat întreaga ţară şi a avut sute de turnee peste hotare. După succesul din „Sugestii şi Reclamaţii”, a fost distribuit în numeroase spectacole precum:„Şapte note la concert” „Din Galaţi până în Carpaţi”, Dansul notelor”, „Competiţii pe portativ”, Răzbunătorii de la Revistă”.
„Soţia prietenului meu”
În 1965 a lansat piesa care l-a „urmărit” toată viaţa şi care i-a adus recunoaştere naţională - «Soţia prietenului meu».
Ea aparţine lui Enrico Macias şi fusese tradusă pentru un al artist, care a refuzat să o cânte. Până la urmă i-a fost încredinţată tânărului Jula.
„A avut un mare succes, deoarece textul în limba română, scris de Ciupi Rădulescu, era mai profund decât cel original. Am încercat să o cânt şi la radio, şi la televiziune, dar nu se putea, din cauza cenzurii din acele vremuri”, povesteşte artistul.
La un moment dat, reg
