Unul dintre lucrurile din Noua Zeelandă care mi-au sărit în ochi, după ce am început să ies în puburi, l-au constituit găştile de femei; nu de adolescente sau studente, ci de femei în toată firea. Într-un pub, găseai măcar două-trei mese cu femei care îşi făceau de cap - turnau bere după bere pe gât, urlau, râdeau în hohote necontrolate şi, după ce se îmbătau, se legau de tipii din bar. Nu în sensul nevinovat de flirt, schimbat priviri, ci de miştouri sexuale sau dansuri lascive făcute la prosteală. Pe undeva, ca emigrant din Est, îmi era puţin teamă de ele şi le găseam enervante. O prietenă care a lucrat în Anglia mi-a zis că şi în Marea Britanie e la fel - după job, ieşea cu tovarăşele de muncă în puburi; nu contează că erau măritate sau nu (deşi cele mai multe erau), pur şi simplu ieşeau cum se duc tipii „cu băieţii" la o bere. Se pare că în statele anglo-saxone independentizarea femeilor trece prin modelul haitelor exclusive, pe model masculin; solidaritatea mascu­lină are o contraparte feminină la fel de tare, care, când îşi face de cap prin baruri, o face pe bune, uitând că există acolo haite de bărbaţi care pot privi critic chestia; pe de altă parte, femeile au mai multe libertăţi, iar ceea ce la o femeie e îndrăz­neală cool, la un bărbat e eti­chetat drept hărţuire sexuală. În România, modelul e diferit - ştiu o singură gaşcă de tipe, spre 30, care în weekend ies de capul lor în puburi. Sunt însă necăsătorite şi beau cu măsură, nu ajung - scuze pentru expresia masculină - „să se porcească" asemenea suratelor din Anglia sau bărbaţilor de aici. De fapt, modelul românesc de gaşcă de adulţi e, în cel mai bun caz, de gaşcă mixtă, dar asta nu sună neapărat entuziasmant; aşa cum băieţii au felul lor agresiv de a glumi când sunt în gaşcă, şi fetele, când sunt între ele, au unul similar; după ce, prin forţa lucrurilor, apar tensiunile şi politeţurile de gen, glumele a