O simplă margherita poate fi mai bună decât o pizza cu multe toppinguri, iar pentru risotto este foarte important să alegeţi corect orezul şi uleiul.

După cum ar spune orice italian, pizza este un fel de mâncare care trebuie luat foar-te în serios. Poate că aţi întâlnit varietăţi cu toppinguri care sunau dezgustător, precum „pizza irlandeză", cu tocană de vită şi cartofi, sau „pizza rusească", cu vodcă şi caviar, dar, de cele mai multe ori, acestea sunt făcute doar pentru divertismentul turiştilor, potrivit BBC Good Food.

De fapt, cetăţenii oraşului Na-poli, care ar fi inventat pizza în forma pe care o ştim, în 1889, în onoarea soţiei regelui, Marghe-rita, au câştigat recent protecţia oficială din partea Uniunii Europene pentru pizza lor, ca să se deosebească de imitaţiile inferioare. Pentru ca o pizza să fie demnă de a fi numită napolitană, printre alte condiţii se număra folosirea brânzei mozzarella veritabile, din lapte de bivoliţă, şi a celor mai gustoase roşii San Marzano. Nu toată lumea se mulţumeşte însă doar cu ingredientele de bază. Mulţi oameni vor ca pizza lor să aibă cât mai multe toppinguri deasupra. De fapt, dacă ingredientele de bază sunt gustoase, pizza nu mai are nevoie de altceva. O pizza margherita simplă poate fi la fel de delicioasă sau chiar mai bună ca una cu

cinci toppinguri.

Aluatul, cuptorul şi toppingurile

Sunt trei paşi pe care trebuie să îi respectaţi pentru ca pizza pregătită acasă să fie delicioasă. Primul aspect la care trebuie să aveţi grijă este aluatul. Giancarlo şi Katie Caldesi, de la şcoala culinară Cucina Caldesi din Londra, folosesc bere italienească în reţeta lor, pentru a face aluatul pufos, fraged şi elastic. Jane Horby, specialist în gastronomie al revistei Good Food, economiseşte timp şi nu lasă aluatul să crească - spune că nu este necesar acest lucru pentru o pizza cu blat subţire şi crocant.