Daca dupa ce ne-am batut cu capul dintr-un perete in altul tot ce mai putem face este sa troznim in vanataia poporului o mega-lamentatie, ca intr-o despartire in gara din Titu, cu reprosuri de genul "nu mi-ai adus niciodata o floare", atunci mentin tonul si raman si eu pe calapodul actului narativ al presedintelui: nu mai vreau sa te vad, sa te aud, sa te simt prin preajma!

De ce am incadrat prestatia lui Traian Basescu astfel: pentru ca tot ce mi-a spus aseara este ca metroul nu se varsa in Dambovita, asa cum mai cred niste natarai.

Mie nu imi trebuie structuri de informatii si sefi de cuiburi care sa-mi dezvaluie ca in Romania, toata lumea fura, de la ceasuri la achizitii publice. Aici sunt egalul presedintelui, stim amandoi cum suna realitatea. De multisor. Insa spre deosebire de domnia sa, eu nu am parghii institutionale, pentru si da-i, si lupta, ci doar patru degete cu care scriu. Uneori numai doua, ca alea mijlocii le tin in sus.

Dar observ ca in ultima vreme, incepand cu niscai deputati mai orientati, euroalesi mai dedicati si cu sfori lungi, continuand cu ministri informati si cu bataie inteleapta si terminand cu insusi seful statului, toata lumea face dezvaluiri.

Au inceput cu o gogoserie condusa de un incompetent portocaliu, au observat apoi o firma de consultanta care numara stalpii din curtea scolii ca sa nu-i fure firma portocalie angajata sa asfalteze terenul de sport, au trecut la un patinoar inscris pe harta de alt portocaliu, au dat o geana prin fonduri europene si prin activul de baza plasat in posturi cheie pe marginea drumului, in primarii si agentii, si au decretat, cu o morga de senator roman: sa facem curat!

Sa iti imaginezi insa ca pana acum oamenii astia au dormit, sau in cel mai bun caz au desenat naturi moarte cu pisici in ograzi cu dedicatie sau au ascultat cum bate vantul, ca sa compu