Tarile europene se intrec, in aceste zile, in a anunta planuri de austeritate. Se taie cheltuielile, salariile, se vinde ce mai e de vandut, totul cu scopul de a reduce deficitele bugetare uriase generate de criza. Expertii s-au impartit in doua. Cei care cred ca austeritatea este sanatoasa si cei care considera ca scaderea cheltuielilor va adanci si mai mult recesiunea.

Criza a izbucnit de la cancerul ''subprime'' din Statele Unite, din 2007-2008. Americanii au inventat un produs ipotecar artificial, o schema financiara in care preturile imobilelor, ipotecilor cresteau peste noapte doar din speculatii, iar bancile faceau profituri spectaculoase. La un moment dat, ''Caritas-ul financiar'' american, care intre timp fusese exportat cu succes in intreaga lume, s-a spart. Iar de atunci, lumea financiara s-a prabusit ca un castel de carti.

In disperare de cauza, guvernele au investit mii de miliarde in salvarea bancilor si firmelor de asigurari considerate ''too big to fail''. La aproape 2 ani distanta, sectorul financiar a revenit pe profit, insa criza nu a disparut. S-a decontat in factura publica. Toti banii investiti in salvarea sistemului financiar se regasesc astazi in deficitele bugetare. Americanii au reusit cu succes sa ''exporte'' o parte din probleme, iar pe altele le-au rezolvat tiparind bani. Asiaticii au rezolvat si ei, in parte, multe dintre probleme, intr-o oarecare masura prin stimularea consumului intern si investitii publice de amploare. China este cel mai bun exemplu.

Europa a cazut insa victima propriilor mecanisme inventate pentru a asigura unitatea si forta euro. Inainte de criza, state precum Grecia, Spania si Portugalia se intreceau in a cheltui peste masura, investitorii oferindu-le imprumuturi fara limita, in conditiile garantiei zonei euro. Dupa spargerea balonului financiar mondial, ''gaurile negre'' din economia eu