- Diverse - nr. 557 / 26 Mai, 2010 Decizia luata de parlamentarii Camerei Deputatilor si promulgata in mod a priori de presedintele Traian Basescu, cel care sterge lacrimile copiilor maghiari care plang cand invata limba romana si canta cand invata engleza, presupune reflectii socio-lingvistice adanci, dincolo de orice patima si pornire subiectiva, demers greu de realizat, si care sa prezinte problematica in mod pertinent sub raport stiintific, fara parti-priuri, invective si revendicari subiective si partizane. In acest sens, vom pleca de la unele adevaruri validate de realitate, fara a fi necesar sa asteptam sa confirme istoria efectele nocive induse de asemenea masuri politice ce apartin algoritmului federalizarii culturale si a autonomiei teritoriale, predarea istoriei si geografiei (care si a cui istorie si geografie, si mai ales de catre cine?!), devenind un bun castigat in acest plan revansard de dobandire a autonomiei teritoriale a "Tinutul Secuiesc", constituindu-se drept un pas in strategia "pasilor marunti", promovata si sustinuta de etnia maghiara de pretutindeni, si un fals pretext al autonomiei teritoriale limitate. Din pacate, politicienii romani care au votat Legea educatiei, gandita in laboratoarele Cotrocenilor, nu au inteles tinta urmarita de reprezentantii UDMR, acceptand un asemenea deziderat prin care s-a realizat inca un pas spre slabirea caracterului national al statului roman si slabirea coeziunii sociale, lovind in ceea ce are mai de pret o natiune, sufletul si istoria sa. Desigur, efectele acestei decizii "istorice" nu se regasesc doar in plan moral si emotional, ci ele induc profunde mutatii in plan social si cultural, limba fiind factorul structural prin care se defineste si delimiteaza natiunea, alaturi de teritoriu, viata economica si psihica, si, totodata, liantul care mentine unitatea si coeziunea sociala a unui popor. Din pacate, p