Itic era pe patul de moarte si ii spune sotiei sa tina minte urmatoarele: Lui Strul ii dau 250, lui Spil 250 si lui Shlomi 250. La care sotia lui ii spune precipitata: Dar tu nu ai banii astia. Drept replica Itic ii spune: Stiu, dar gestul conteaza. Asta e bancul la care am zambit pe sub mustata cand l-am citit in seara asta. Insa contextul in care era pus mi-a adus aminte ca umorul e poate ultima forma de refulare in conditiile actuale in care se afla tara. Pentru ca am ajuns in punctul in care “gesturile” facute de Guvern nu mai conteaza. Toate promisiunile facute pana acum in care poate am crezut, sau nu, s-au spulberat ca o bula de sapun. Nu pot inca sa vizualizez soarta acelei batrane care traieste dintr-o pensie cu 4 lei pe luna. Si poate pana la urma urmei am intelege ca suntem intr-o situatie fara iesire daca nu am vedea si partea plina a paharului, care normal ca nu este la noi. Pedelistii i-au sarit azi in cap lui Emil Boc, se pare ca si chiar au urlat ca din gura de sarpe, ca nu sunt de acord sa li se scada indemnizatiile cu 25%. Mai mult chiar, nefericitii au avut tupeul sa spuna ca nu o sa aiba cu ce sa isi plateasca chiriile. Si ca sa ne facem o imagine de ansamblu a politicienilor care conduc tara dau un alt exemplu. Un pedelist din Botosani a declarat ca el este de acord sa isi doneze banii primiti pentru chirie si sa se mute intr-o rulota in fata Palatului Parlamentului. Daca mai punem la socoteala si nesimtirea deputatului Silviu Prigoana care a spus ca o sa isi treaca afacerile pe numele soacrei ca sa poata sa incheie in continuare contracte cu statul nu pot decat sa fiu de acord cu declaratia Elenei Udrea. Care e aia?? “Ma rog la Dumnezeu sa nu ajungem”… Cred ca este cea mai inspirata declaratie pe care a putut sa o faca un politician vreodata pentru ca tind sa cred ca in ritmul asta numai Dumnezeu ii mai poate salva de furia unui popor care