- Cultural - nr. 557 / 26 Mai, 2010 Am vazut "Trahir" si "Trenul vietii", in regia aceluiasi. M-am bucurat alaturi de romanii din toata lumea pentru mandria de a avea un asemenea geniu care se naste o data la un secol in Romania, care a avut insa si sansa sa fie cultivat, sa creasca si sa calatoreasca in lume. M-am bucurat alaturi de sala plina a Casei Tineretului la incheierea Festivalului Filmului European, motiv pentru care am venit de la munte special sa vad un film despre care s-a scris in toata Europa si a ajuns un titlu de noblete pentru Franta. A fost un moment fulminant si culminant, in care cinematograful romanesc a devenit unul mondial. 60 % din "Concertul" a fost filmat in Romania, 20 la suta in Paris, 20 % in Moscova. Sub privirile uluite ale unui public numeros, Ceaikovski a crescut ca in visul celui din film, secventa in care este filmat profilul lui in spate cu al profilului solistei este nu de un Oscar, ci de o mie de Oscaruri. Filmul a fost elogiat la Cannes, la Paris, in toata Europa, si a ajuns in toata lumea. Nu pentru ca realizatorul este evreu si a trait (si) in Israel. Ci pentru ca este un mare roman, pentru ca drama saraciei din Romania a fost metamorfozata in triumful in fata unui intreg continent, prin concertul de la Paris. Nu au fost discriminati nici tiganii. Toate natiunile s-au aliniat, nu au fost nici discriminari rasiale, nici sexuale, desi filmul nu a continut deloc sex, si nici staruri. Violoncelista nu este o frumusete, dar actorul principal, da, este un anumit gen, longilin si distins. Comedia este tragicomedie. De la coada pana la aeroport in care muzicienii au facut 7 km pe jos, de la "fabricarea" pasapoartelor intr-o zi de catre tigani, de la interioarele saracacioase din care se vorbea la telefon cu luxuriantele camere imense din Paris, de la Orasul Luminilor pe care l-am vazut in intregime, adica strict ce trebuia sa vada o