Clujeanul este un exeplu viu al zicalei „Niciodată nu e prea târziu”. După ani de zile petrecuţi în mină, Sorin Lupu a urcat ca solist pe scena marilor opere din Europa.
Îi era jenă să cânte, chiar dacă avea voce de tenor. Sorin Lupu nu visa în tinereţe că va ajunge să interpreteze roluri principale în arii celebre de operă, pe marile scene ale Europei. Pe atunci, era un simplu absolvent al Liceului de Transporturi, repartizat ca şi mecanic de locomotivă la o mină din Paroşeni, în Valea Jiului. Se întâmpla în 1988. Au urmat zece ani, cât a lucat în cadrul Regionalei CFR. De la minerit la operă a fost cale lungă pentru clujean, însă talentul şi perseverenţa l-au propulsat în faţă.
La îndrumările unchiului său artist, a urmat apoi Şcoala Populară de Artă. Atunci a avut ocazia să cânte prima dată în faţa unui public. Nu a uitat nici acum nodul uscat ce i s-a pus în gât şi moleşeala ce l-a cuprins dintr-o dată. De atunci, acelaşi lucru se întâmplă de fiecare dată când urcă pe scenă, în rolul Ducelui de Mantua sau al lui Alfredo Germont.
12 roluri principale
În 1999, Sorin Lupu a intrat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, în clasa profesorului Vasile Boldor. „El şi soţia mea sunt persoanele care m-au susţinut şi m-au ajutat să ajung unde sunt acum”, spune artistul. Încă din timpul facultăţii, solistul a avut roluri pe scena Operei Naţionale din Cluj, chiar înainte de absolvire. Solistul a urcat prima dată pe scenă în 2001. De atunci, a adunat 12 roluri principale în opere ca „Rigoletto”, „Carmen”, „Boema” sau „Traviata”. „Cred că m-a calificat nu neapărat talentul, cât perseverenţa de a urca pe ierarhia profesională. Trebuie să ai nervii tari să faci faţă”, spune artistul.
Rolul care l-a consacrat a fost cel al Ducelui de Mantua din „Rigoletto” a lui Giuseppe Verdi. „E foarte greu să te descurci pe scenă. Sunt atâtea
