Amploaiat postindustrial nu mai arata acreala echivalentului sau de "la stat", fiind, dimpotriva, plin de solicitudine. Si-a insusit gestica si limbajul "corporatist", coplesindu-te cu sabloane si clisee de marketing, in interiorul unei atitudini amabile, atent studiate. Problema apare in momentul in care... Un amic m-a atentionat ca observatiile mele caustice (publicate aici recent), referitoare la armata de functionari ce paraziteaza sistemul social romanesc, ramin valabile strict pentru aparatul de stat, in spatiul privat, profilul psihologic al amploaiatului revelind trasaturi diferite, "dobindite", cum ar veni, din experienta regimului concurential. Prietenul respectiv are, fara indoiala, dreptate. Capitalismul autohton - atit cit a reusit el sa iasa la iveala in acesti douazeci de ani de "democratie originala" - a dat nastere, neconditionat, unui nou individ social, asa-zisul manager (al hirtiilor) din mecanismul corporatist. Bineinteles, nu toti angajatii marilor companii private (unii chiar cu atributii "manageriale") intra in aceasta categorie. Multi dintre lucratorii "nationalelor" si "internationalelor" actuale sint specialisti/profesionisti, facindu-si munca in conformitate cu expertiza proprie si in acord cu regulile necrutatoare ale pietii. Printre ei misuna insa si amintita fauna functionareasca de tip nou, un grup (eterogen ca pregatire) de marunti contopisti - concentrati doar pe micile avantaje ale job-ului platit decent si, evident, pe pastrarea pozitiei in chestiune un timp cit mai indelungat. Acest amploaiat postindustrial nu mai arata acreala echivalentului sau de "la stat", fiind, dimpotriva, plin de solicitudine. Si-a insusit gestica si limbajul „corporatist", coplesindu-te cu sabloane si clisee de marketing, in interiorul unei atitudini amabile, atent studiate. Problema apare in momentul in care discutia dintre functionarul corporatist si eve