Filmul „Caravana cinematografică“ este inspirat din nuvela publicată de Ioan Groşan în 1985, o piesă clasică a prozei optzeciste. Departe de a fi o poveste despre farmecul discret al cinematografului, filmul lui Titus Muntean urmăreşte felul în care propaganda ideologică ia în stăpânire viaţa unei colectivităţi.
Într-un sat de munte izolat, sosesc doi activişti de partid, însărcinaţi cu proiectarea unui film sovietic de propagandă. Confruntat cu ruralismul României profunde şi cu încăpăţânarea primitivilor ei locuitori, „tovarăşul" Tavi îşi vede, pentru prima oară, pusă la încercare metodica construirii lumii noi, învăţată în mod mecanic la şcoala de partid.
Mai citeşte şi:
Proiecţii speciale la TIFF 2010
Ca-ntr-un mecanism buñuelian, proiecţia este amânată din diverse motive, iar când, în sfârşit, are loc, produce un efect contrar celui scontat: pe principiul „intrării trenului în gară", nebunul satului este scuturat de o criză provocată de păcănitul mitralierelor.
Colac peste pupăză, mai intervine şi demonul Eros. Activistul o doreşte pe frumoasa bibliotecară a satului (jucată de Iulia Lumânare), dar este un analfabet incapabil să se exprime altfel decât în lozinci mobilizatoare. Înfruntarea dintre utopist şi evazionistă va avea un final tragic, prefigurând raptul total al României de către bolşevici.
Satiră de tip ceh
Titus Muntean urmează până la un punct linia folosită de Ioan Groşan în nuvela inspiratoare, de satiră subtilă a absurdului totalitar (aproape stilistic de umorul ceh, practicat atât în literatură, cât şi în film).
Umorul, cât este, vine din impactul ciocnirii dintre cele două lumi: cea a sătenilor, care „se ţin locului", şi cea, absurdă şi mecanică, a activiştilor de partid, „lume ce gândea în sloganuri şi vorbea în lozinci". Discursul propagandistic nu-i poate rezolva, însă, activistului Tavi (c
