Calea Moşilor, stradă „nouă“, adică tronsonul dintre Bucur Obor şi intersecţia cu bulevardul Carol, nu mai are aceleaşi repere ca acum 30 de ani. Acestea au fost redefinite pe la începutul anilor ’80, atunci cînd s-au construit blocurile: biserica Olari a fost mutată undeva în spatele lor şi acum tronează în mijlocul unei parcări, iar în noaptea de Paşti, enoriaşii urmăresc slujba de prin balcoane; faimosul restaurant Odobeşti s-a redeschis pentru o vreme la parterul unui bloc, apoi a fost înlocuit de sediul unei bănci; bătrînul dud, care făcea umbră terasei aceluiaşi restaurant, a fost tăiat de mult; croitoriile, frizeriile, băcăniile au dispărut; pe drumul spre Obor nu se mai merge cu căruţa, iar piaţa în sine nu mai e pentru nimeni un spectacol. Noile repere, cele pe care le dai taximetriştilor cînd vrei să ajungi undeva anume, par lipsite de orice altă semnificaţie în afară de aceea de a desemna, pur şi simplu, un loc: „în faţă la Bancpost“, „pe colţ, la Pizza Hut“ sau „puţin mai sus de Mega Image, fostul La Fourmi“. Ca în orice cartier însă, există şi aici o comunitate care nu se raportează la ceea ce se întîmplă în Marele Oraş, ci la oamenii şi evenimentele din imediata ei apropiere – desfiinţarea unui butic non-stop, un nou magazin cu pantofi de firmă în care nu va intra niciodată nimeni, cursul valutar de la Exchage-ul vecinului nostru iranian căruia nu-i mai merge tocmai bine, căci are de gînd să-şi vîndă Jeep-ul, „iar s-a îmbătat Costică şi a făcut scandal de dimineaţă!“, „pe Bobiţă l-au luat hingherii“, astăzi la noi a plouat în toată regula, iar în Drumul Taberei n-a fost decît o răpăială de vară.

Variantele lui Ion B.

Nu l-am cunoscut niciodată pe Ion B., l-am văzut pentru prima oară la televizor, ca personaj al filmului documentar produs de HBO. Nu ştiu în care dintre ghenele de pe Calea Moşilor trăia – locul unde îşi ţinea preţioasele