România este o lume de lumi paralele. Pe falia guvernanţi-guvernaţi, lucrurile sunt încă şi mai radicale. Cele două lumi sunt nu doar diferite, ci de-a dreptul incompatibile.
Criza guvernanţilor este simplă! Ca dovadă: se găsesc soluţii simple pentru combaterea ei! Criza lor este golul din conturile Ministerului de Finanţe şi ale Administraţiilor locale de unde, pînă acum, au curs fără niciun fel de oprelişti "afacerile" unse cu miere şi inundate de lapte, din care s-au înfruptat cu metodă şi fără nicio ruşine, reţinere sau teamă de consecinţe legale. Soluţia este, la rîndul ei, cît se poate de "naturală". Dacă de împrumutat nu mai e de unde, iar de dat înapoi trebuie să dai ceea ce datorezi, nu-ţi rămîne decît să bagi mîna în buzunarul angajatului, să spargi puşculiţa pensionarului, să iei încă nouăzeci şi nouă de piei (impozite) de pe spinarea oricui a avut nenorocul să se nască în aceste vremuri, în ţara românească, suficient pentru ca lucrurile să meargă înainte. Cum să meargă? Exact ca înainte!
Există cîteva propoziţii favorite ale guvernării, prin care ea exprimă simplitatea situaţiei şi mai ales iritarea "bravilor conducători" faţă de gesturile (altfel insignifiante) de rezistenţă ale supuşilor. Prima ne spune, pe un ton de reproş, că "am trăit mult peste mijloacele noastre"! Aşa, toţi luaţi împreună şi fiecare în parte, mai ales cei care au neruşinarea să ia lefuri şi pensii de la stat! Minciuna este pe cît de sfruntată, pe atît de gogonată! Nu societatea a trăit peste mijloacele ei, ci unii au furat şi au distrus mult peste capacitatea societăţii de a reproduce resursele irosite, ori de a genera altele noi. Iar motivul pentru care s-a ajuns aici nu este incapacitatea funciară, ori neputinţa celor care produc ceva în societatea românească, ci faptul că nimic din ceea ce "statul" a consumat nu s-a întors ca un spor, ca un imbold material, ori ca o
